Gavril Sălăgeanu

Ieromonah Gavril Sălăgeanu OSBM (n. Vasile Fogaș) s-a născut pe 28 mai 1905 în satul Hotoan, Județul Satu Mare. De tânăr intră în Ordinul Sfântului Vasile cel Mare și urmează noviciatul în Polonia, unde primește o formare solidă care îl va susține pe tot parcursul vieții. Întors în România, slujește drept maestru de novici la mănăstirile de la Bixad și Obreja. Lucrează și în cadrul tipografiei mănăstirii de la Bixad; în Calendarele tipărite aici apar primele sale versuri. În 1948, Biserica Greco-Catolică este pusă în ilegalitate de către regimul comunist nou-instalat. Ieromonahul Gavril Sălăgeanu se refugiază într-o pădure, unde va trăi ascuns timp de doi ani. Este însă prins și condamnat la închisoare. După executarea sentinței, pentru participarea la o Sfântă Liturghie greco-catolică în Cluj-Napoca în vara anului 1956, este arestat din nou; este eliberat la amnistia din 1964. Își petrece restul vieții în domiciliu forțat, la casa surorii sale. Aici duce o viață spirituală intensă și oferă necontenit sprijin celor care vin să i-l ceară. Părintele poet Gavril Sălăgeanu s-a stins răpus de boală pe la 16 martie 1989.