Normele de redactare în vigoare la Editura ARCB reflectă normele generale de ortografie, ortoepie şi punctuaţie trasate de DOOM (a se citi cu atenţie).
În plus, ca norme interne specifice, uneori diferite de practica altor edituri în domeniu, dar aflate în consonanţă cu recomandările DOOM, menţionăm:
- Scrierea cu majuscule a titlurilor oficiale şi a numelor de instituţii, sărbători, premii şi evenimente (istorice sau oficiale):
Exemplu: Sfântul Ioan al Crucii, Papa Ioan Paul al II-lea, Cardinal Reinhardt Marx, Arhidieceza de Bucureşti, Parohia Sfânta Elena, Sfintele Paşti, Premiul Nobel, Primul Război Mondial, Târgul Gaudeamus.
- Scrierea cu italice a cuvintelor în limbi străine:
Exemplu: Deo gratias!,
cu traducerea cuvintelor străine între ghilimele:
Exemplu: „Mulţumim lui Dumnezeu!”
- Scrierea cu majuscule a pronumelor şi adjectivelor care se referă la Persoanele dumnezeieşti:
Exemplu: „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci sunt blând şi smerit cu inima” (Mt 11,29-30).
- Citatele biblice se pot scrie cu font diferit, cu italice sau între ghilimele, conform opţiunilor de tehnoredactare convenite cu redactorul, şi sunt urmate obligatoriu de menţionarea sursei, în forma (1Ioan 2,3) sau (1In 2,3), urmate de punct dacă se citatul pentru care se dă referinţa se află la sfârşitul frazei (nu se va pune punct si la sfârşitul citatului, ci doar la sfârşitul frazei în care apare citatul).
Prescurtările cărţilor biblice vor fi cele indicate în ediţia Noului Testament publicată de editura Sapientia, Iaşi, indicate de asemenea şi pe situl bibliacatolica.ro.
- Dialogurile vor fi redate prin linie de dialog (chiar şi în traducerile din limbi care nu folosesc linia de dialog):
Exemplu:
- De unde vii, măi copile?
- Iaca, am fost până la mămuca!
iar monologul intern prin ghilimele:
Exemplu: „Complicată treabă!”, îşi zise Ion în sinea sa.
- Se vor evita în mod absolut falsele „formulări pudice” de genul:
A funcţionat ca şi preşedinte timp de doi ani.
(corect: A funcţionat ca preşedinte timp de doi ani.)
Pentru evitarea cacofoniilor, se vor căuta soluţii alternative. De exemplu, în loc de „Ca creştini, avem o răspundere faţă de societate”, se poate spune: „În calitate de creştini, avem...”
- În construcţiile disjunctive cu primul verb la forma negativă, conjuncţia de legătură va fi ci.
Exemplu: Nu numai că citise lecţia, ci o şi învăţase pe de rost.
- În construcţiile limitative cu verbul la afirmativ, marca sintactică a complementului va fi doar, pe când în construcţiile exclusive cu verbul la negativ, marca sintactică a complementului va fidecât. În niciun caz doar şi decât nu vor putea fi interschimbabile.
Exemplu: Am doar două cărţi. Nu am decât o carte.
- Conjuncţia subordonatoare compusă ca să poate fi precedată de prepoziţia pentru doar dacă pentru este urmat de subiectul sau complementul verbului subordonat:
Exemplu: Mama ne-a luat bilet ca să vedem piesa O scrisoare pierdută.
Mama a luat bilete pentru ca noi să vedem piesa O scrisoare pierdută.
Incorect: Mama a luat bilet pentru ca să vedem piesa O scrisoare pierdută.
- Dar, însă şi totuşi sunt sinonime; este inutilă şi de evitat folosirea lor în aceeaşi frază:
Corect: Nu a putut veni la premiere, dar ne-a transmis prin telefon felicitările sale.
Incorect: Nu a putut veni la premiere, dar ne-a transmis totuşi prin telefon felicitările sale.
