Drepturile omului. Epoca pretenţiilor

După „epoca drepturilor”, despre care vorbea N. Bobbio în 1990, se naşte epoca pretenţiilor: creşterea explozivă a drepturilor şi eliminarea îndatoririlor creează dezechilibre; noţiunea de obligaţie se lichefiază. Dreptul (real sau presupus), separat de responsabilitatea inerentă, devine factor de dezagregare şi armă îndreptată spre celălalt. Ideea că libertatea individuală este suficientă pentru a ţine laolaltă societatea se dovedeşte a fi un vis deşart. Se impune regăsirea semnificaţiei şi temeiurilor reale ale drepturilor, evitând trei erori: individualismul libertar, care face din eu o insulă; aplicarea indiscriminată a tehnicii la viaţa fizică (biopower); reducerea omului la o simplă fiinţă biologică. În schimb, tradiţia iuspersonalismului, bazată pe ideea de persoană şi de natură umană, ne oferă o cale solidă şi modernă.

Titlu original: Diritti umani. L'età delle pretese