In sinu Jesu. Când Inima vorbeşte inimii. Jurnalul unui preot la rugăciune

Aprecieri critice

O carte-jurnal fascinantă, în care descoperim dialogul şi relaţia de nespusă prietenie, iubire, adoraţie şi încredere care se clădeşte între un suflet şi Isus Cristos, relaţie la care Dumnezeu cheamă toate sufletele. Un preot-călugăr benedictin, stând zi de zi în faţa Sfântului Altar, îşi notează cu fidelitate trăirile din rugăciune şi intră tot mai profund în misterul iubirii personale şi unice a lui Cristos pentru fiecare dintre noi. Autorul cărţii In sinu Jesu a ales să rămână anonim; parcurgând jurnalul, vom înţelege de ce.

In sinu Jesu a schimbat şi continuă să schimbe viaţa spirituală a mii de oameni din întreaga lume. Tradusă în română, franceză, germană, spaniolă, portugheză şi cehă. În pregătire, traduceri în italiană, poloneză şi rusă.

***

In sinu Jesu arată harurile pe care un preot le-a experimentat în viaţa sa, prin puterea vindec­ătoare şi întă­ritoare a Adoraţiei Euharistice. În acelaşi timp, adresează­ o chemare urgent­ă că­tre toţi preoţii – şi, de fapt, că­tre toţi creştinii – ca să fie reînnoiţi în sfinţenie prin adoraţia Preasfântului Sacrament şi prin consacrarea la Inima Neprih­ănită­ a Mariei, Mijlocitoarea tuturor harurilor. Speranţa mea fierbinte este c­ă In sinu Jesu va inspira mulţi preoţi să fie adoratori tot mai înflăcăraţi ai Feţei Euharistice a lui Isus, şi astfel să­ găsească­ puterea şi curajul de a ară­ta Faţa lui Cristos în mijlocul societăţii noastre profund secularizate. (Cardinal Raymond Leo Burke, SUA)

***

Revelaţiile private au existat încă de la începuturi în Biserică. Veridicitatea multora a fost recunoscută fie indirect, prin declararea sfinţeniei protagoniştilor lor (Sfânta Brigitta a Suediei, Sfânta Margareta Maria Alacoque, Sfânta Faustina Kowalska etc.), fie direct, prin recunoaşterea unor apariţii precum cele de la Lourdes, Fatima ş.a.

Biserica a fost însă dintotdeauna prudentă în discernământul ei, prin aceea că nu a încurajat, dar nici nu a respins din principiu revelaţiile private. Într-adevăr, Dumnezeu a spus totul în Cuvântul Său („Revelaţia publică”), dar acest fapt nu exclude „revelaţia privată”, al cărei rol este de a-i ajuta pe oameni să trăiască mai viu unele aspecte ale Revelaţiei publice într-o perioadă anume a istoriei.

Relaţia unui suflet cu Cel pe care-L iubeşte este atât de unică, particulară şi personală, încât orice comentariu din afară nu ar fi decât o profanare a intimităţii. Pe de altă parte, nu putem să nu constatăm în cuvintele acestui volum insistenţa şi urgenţa cu care se adresează îndeosebi preoţilor. De ce? Pentru că trăim vremuri în care preoţia noastră este subminată şi am ajuns în situaţia de a fi nevoie să fim readuşi in sinu Jesu, să fim recuperaţi pentru menirea pe care am primit-o de la El. (Pr. Victor-Emilian Dumitrescu)

***

Două întrebări îl pot încerca pe cititorul care vrea să intre prin lectură în mesajul cărţii In sinu Jesu. Prima, cea mai la îndemână, dar şi cea mai superficială, ar suna drept o nedumerire intriga(n)tă: „Cum de mai este cu putinţă o astfel de carte în secolul XXI, un jurnal în care autorul dispare în faţa lui Isus pentru a transcrie, practic, ce-i comunică în rugăciune despre adevărata evlavie şi, în ultimă instanţă, despre Duh şi Viaţă?” În schimb, abia cine are curajul celei de-a doua interogaţii poate aştepta deschiderea unui sens, chiar dublu, al textului şi al propriei vieţi: „Cum de nu ne mai îngrijim de Sfânta Euharistie şi de adorarea Ei, de Inima lui Isus şi a Mamei Sale, adică de ceea ce contează cu adevărat?” (Pr. Marius Taloş SJ)

Prefata: Victor Emilian Dumitrescu

Titlu original: In Sinu Jesu: When Heart Speaks to Heart – The Journal of a Priest at Prayer