Veni, sponsa mea! Cântarea Cântărilor: traducere și interpretare alegorică

Autorul sacru, scriind Cântarea Cântărilor, şi-a pus probabil întrebarea: cum se poate ca relația mea cu Dumnezeu să fie în același timp reală şi evanescentă, delicată, imperceptibilă? Iubirea pe care o simt și pe care o trăiesc în intimitate cu Dumnezeu este autentică, însă nu pot nici să-l percep, nici să-l rețin pe Dumnezeu. Este asemenea Mirelui din Cântarea Cântărilor care apare și dispare, lăsând în urma lui o dorinţă şi mai mare a sufletului de a-l căuta. Este ceea ce creştinul doreşte atunci când se împărtăşeşte cu Trupul şi Sângele Domnului, cerând lui Dumnezeu o împărtăşire și mai reală în Împărăţia Sa. Împărtăşirea cu „Sfintele, sfinților", aşa cum se spune în Liturghia bizantină, reînnoieşte în suflet de fiecare dată plinătatea prezenței divine. (pr. Lucian Dîncă AA)